I think I’m fallin’ for you

Cateodata, dragostea apare de unde te astepti mai putin, si nu ai ce face, trebuie sa te supui, sa te conformezi cu sentimentul, si cu situatia, in cazul in care nu ai cum sa il traiesti.
Ajungi ca fiecare gest, care inainte nu insemna nimic, sa insemne totul, ajungi sa nu suporti, ca persoana de care esti indragostit, sa fie trista sau sa o doara ceva, ai vrea sa faci o vraja, si sa o scapi de durere, sa o faci sa se simta mai bine. Chiar si atunci cand te supara, e o lupta mare, intre orgoliu si inima, inima iti cere sa lasi de la tine, pentru ca sti ca o faci sa se simta prost, in schimb orgoliul nu te lasa sa faci asta, dar, aproape de fiecare data inima invinge.
Ajungi sa iti doresti sa fi alaturi de acea persoana tot timpul, sa iti spuna tie lucrurile delicate si importante, sa iti ceara tie sfaturi, sa te tina pe tine in brate cand ii e greu, sa fie nervoasa pe tine cand o supara cineva, iti doresti ca tot ce tine de ea sa fie in legatura cu tine. Iti doresti sa fi tu prima ei optiune si sa aiba incredere in tine.
Asa e dragostea, nerationala, nelogica si nu in ultimul rand nedreapta. Dar totusi iti place sa fi indragostit, iti place sa poti fi alaturi de o persoana, care te face sa simti, ca nimic nu mai conteaza, si ca tot universul se invarte in jurul ei.
Cum ziceam I think I’m fallin’ for you

Prieteni...

Imi place sa cred ca u esti pisicuta, iar eu catelul cel mare, care are mereu grija de tine. Si nu te lasa sa faci prea multe tampenii, desi mai faci u cateodata:)), si atunci cand le faci..nu iti tine morala de 30 de min (desi mi-as dori mult de tot),ci doar iti zice "n'are nimik:-j". Si cand ma mai superi u pe mine, stii bine ca o sa imi treaca pentru c.. avea dreptate ” motanul”..nu pot sta prea mult timp suparat pe tine. Dar asa suntem noi..ne certam acum, iar in 5 min e imposibil sa nu zica cineva o gluma "coclita" si sa radem din nou.

Si cand iti mai gasesti u, cate un "motan" sa iti mai tina de urat :)), ai grija sa treci si pe la cutzu tau ca nu se stie niciodata cand pleaca motanu.Dar cutzu sti bine ca nu va pleca niciodata, va fi mereu acolo sa te protejeze. Cum spuneai si tu..esti sora care atunci cand trebuie..ma cicaleste si ma trezeste la realitate. Si are grija sa nu fiu prea zuzu.. Sa nu fiu prea zuzu coclit..

Un vis..

Luni 25 februarie, o dimineata friguroasa de iarna, afara se pare ca visul zapezii de a acoperi totul s-a adeverit..tata plecat in afganistan.. ceva totusi e schimbat, dar ce?. Plec spre scoala, iar in clasa vad o fata plangand, nu am curajul sa o intreb ce a patit asa ca intreb o alta colega care imi raspunde scurt "mai si intrebi ce are?" astept sa vina cineva mai apropiat sa ma lamureasca, pentru ca nu intelegeam absolut nimic.Dar stand in clasa pe ganduri apare ea... tresar, iar cand vad ca se apropie de mine inima mi-o ia la trap.Asta e ceva normal..asa se intampla si de obicei, dar ea, la mine in clasa?.... se apropie zambind, panicat oarecum,ma uit in jurul meu incercand sa gasesc pe cineva cui ar putea sa adreseze zambetul, dar nu gasesc... apoi ceva ciudat se intampla..o caldura imi invadeaza corpul e omniprezenta, sufocanta,dar nu ma deranjeaza prezenta ei din contra ma atrage..timpul parca sta in loc, parca as fi doar eu si focul care ma inconjoara Totul e perfect lipsit de griji,lipsit de tot ce ar putea vreodata aduce tristetea... Dar ce e acest foc, aceasta caldura, pe cat de sufocanta pe atat de atragatoare de care nu te mai saturi,pe care pur si simplu vrei sa o ai mereu ?.. Totul e un joc,un joc plin de experimente noi ,de senzatii noi dar ce e, ce e acest joc, aceasta caldura ?.. fara sa imi dau seama cat timp a trecut ma trezesc din vraja in care fusesem prins, si nu imi vine sa cred ce vad.. inima ei bate in acelasi timp cu a mea caldura corpului ei se completeaza cu a mea si fara sa imi dau seama stateam imbratisati... ce se intamplase de fapt, era totul un vis? Daca da.. speram sa dureze toata viata, era totul adevarat? dar cum, cum putea fi adevarat ?eu si ea imbratisati, traind unul pentru celalalt, pierdut printre ganduri in bratele ei ?Fara sa imi dau seama ceva imi trezeste o amintire un vis care nu de mult era realitatea, iar acum e doar ceea ce a fost ... imi dau seama cine era fata care plangea si de ce plangea si inteleg cum am ajuns aici, totul e limpede avusesem o a doua sansa de care in mod clar profitasem si nu mai facusem aceeasi greseala ca prima data.Dar cine a avut puterea sa imi ofere o a doua sansa? Intrebarea asta ma framanta,dar ea ... a trebuit sa plece.. incepea ora si trebuia sa vina profesorul, am ramas cu mintea la tot ce se intamplase , de ce nu imi aminteam cum ajunsesem aici,de ce pierdusem partea asta ? poate totul avea un scop, poate ajunsesem aici pentru a intrepta ceva ,pentru a imi da seama de o greseala pe care nu stiam ca o facusem inainte ... Ora a trecut foarte repede pierdut printre ganduri ... Apoi in pauza asteptam nerabdator sa vina din nou, imi era dor de acel foc de acea apropiere de atingerile de mai devreme, dar nu a venit... Oare ceea ce se intamplase mai devreme era doar un vis ?Oare visasem ca ea era langa mine? Am asteptat iarasi si pauza urmatoare si nimik ..nu s-a intamplat.Urma pauza mare, iar ceva m-a impins de la spate sa fac ceva, sa actionez , sa nu stau si sa astept sa vina ea, sa ma duc eu sa o intreb daca e adevarat sau nu ce se intamplase. Ajung in fata clasei si astept toata pauza la calorifer sa iasa, nu am avut curajul sa intru eu... Dar nu a iesit. Am plecat in clasa dezamagit, cu gandul la ce se intamplase, cu gandul la ce simtisem.Am plecat acasa... sperand sa gasesc un raspuns ... un raspuns care nu a mai venit niciodata... De atunci nu am mai vazut-o, nu am mai auzit nimic de ea, stiam doar ca e undeva. Si nu de la cineva anume, dar inima imi spunea ca e undeva acolo si poate se gandeste la mine. Acel sarut, acea ultima imbratisare au fost totul..si singurele lucruri care mi-au mai ramas. Oare asta a vrut ?Sa raman cu amintirea ei perfecta ?Oare asta a urmarit tot timpul ?Sa imi amintesc de ea ca o fiinta perfecta ?Oricum ar fi reusit foarte bine sa se intipareasca in inima mea si sa isi gaseasca un loc de neatins.Amintirea ei e cel mai frumos ramas bun pe care puteam sa il primesc.Amintirea ei si a sarutului si focului sunt totul pentru mine. A plecat, dar a lasat in urma o imagine perfecta pe care o voi avea tot restul vietii..

If...

If tomorrow never comes
Will she know how much I loved her

Buna intrebare. O intrebare ... pe care poate mi-a adresat-o fara sa imi dau seama :). Printr-o simpla melodie ... un simplu vers... un vers care poate schimba totul, si daca am dreptate, si daca ea simte ceva pentru mine, dar poate ii e frica, poate nu e sigura de ceea ce simte.Oricum ar fi o intrebare care te poate face sa privesti viata altfel mai ales atunci cand iubesti pe cineva, atunci cand vrei sa fi sigur ca persoana pe care o iubesti are parte de tot ce e mai bun pe lume.Dar oare poti sa ii oferi u lucrurile astea?Poti u sa o faci fericita? poate da...poate nu...poate nu vei afla niciodata raspunsul la intrebarea asta... Poate ca prin simplul fapt ca esti acolo o faci fericita... As sti eu cat de mult ma iubeste? Ar sti ea cat de mult o iubesc? Daca maine nu ar mai veni? Poate ca am stii... poate ca nu. Imi vine in minte un film, in care se spunea ca orice om are nevoie de o persoana care sa il faca sa zambeasca, si care sa il determine sa faca lucruri pe care nu credea in viatza lui ca va putea sa le realizeze.Dar oare exista o asemenea persoana? Din fericire cred ca am gasit-o... atata timp cat eu, am inceput sa scriu, lucru pe care nu imi imaginam sa il fac, iar in fiecare seara e imposibil sa nu am zambetul pe buze... Ce as putea sa imi doresc mai mult? Dar fericirea e ceva relativ, iar daca o persoana te face fericit, nu inseamna ca si u o faci pe ea fericita, iar daca nu o faci fericita, si o iubesti cu adevarat, o lasi sa fie fericita, si ai grija sa fie fericita, pentru ca atata timp cat ea e fericita si u vei fi. Asta gandesc eu, dupa asta ma ghidez... poate ca in incercarea mea de a face oamenii sa zambeasca, o sa ma aleg doar cu niste zambete, dar imi sunt de ajuns:)De aceea zambeste, pentru ca de fiecare data cand te vad zambind ma bucur, iar atunci cand esti trista, ma intristez.Nu am mai simtit niciodata asta ... e ceva... bun sau rau nu stiu, voi afla :) Dar sper din tot sufletul sa fie bun.

If tomorrow never comes
Will she know how much I loved her?

Nu, nu ar sti.Nu ar sti pentru ca niciodata nu a fost cu adevarat fericita in preajma mea, nu am putut sa o fac sa se simta fericita doar ca sunt acolo.Dar voi incerca sa gasesc pe cineva pentru ea care poate sa o faca fericita, care poate sa ii ofere tot ce nu as putea eu vreodata sa ii ofer.Iar daca as sti ca ea e fericita, o mare parte din mine s-ar bucura.Cu toate astea, mi-as dori din tot sufletul sa pot sa o fac eu fericita,sa fiu eu cel pe care sa il sarute dimineata si sa ii spuna te iubesc cu zambetul pe buze, pentru ca sigur i-as spune ca nici nu stie cat de fericit ma face doar ca e acolo in bratele mele :)..si ca m-a ales pe mine in locul altcuiva si ca mie o sa imi dea din fericirea ei si protectia ei :) .Dar astea sunt vise... Imi place sa visez ... atunci cand visez imi creez o lume a mea,o lume in care poti sa faci ce vrei u, dar tot a mea esti si tot pe mine ma iubesti :)Esti oarecum prizoniera, chiar daca nu sti asta... Visez pentru ca visurile sunt tot ce mi-au mai ramas :). Te iubesc!.

Si cred ca am si eu dreptul sa spun de fapt ca nu vreau sa alegi pe altcineva, nu vreau sa te trezesti dimineata in bratele altcuiva care nu te merita care a zambit de 3 ori si care a fost mai direct si te-a cucerit , dar oare iti vei da seama cine te iubeste cu adevarat? poate da ... sper ca da ... dar e posibil si sa nu iti dai seama :) cu toate astea eu voi astepta si voi fi aici pentru tine, pentru noi... pentru a fi fericiti. Crede-ma u pe mine ca nu are de ce sa iti para rau ... toti gresim, important e sa invatam din greseli si sa nu le mai repetam ... oricare ar fi ele si fata de oricine :) si niciodata sa nu spui niciodata pentru ca eu voi fi mereu aici si voi astepta poate candva te vei indragosti si de "persoana portivita" cum spuneam

I don't mind spending everyday

Out on your corner in the pouring rain

Look for the girl with the broken smile

Ask her if she wants to stay awhile.

31.12.2009-1.01.2010

Noaptea de revelion …. Galagie, prieteni, miros de trabuc, alcool, muzica, dans, glume… cam asta a fost revelionul, dar … acum … cand nici nu te astepti … cand ai crezut sau mai bine zis ai sperat ca nu va mai revenii niciodata … dar din nefericire… sau poate nu … apare… un dor… ciudat … de o persoana … care nu de mult era totul … care nu de mult era mai presus de orice … pe care speram sa o vad tot restul vieti… Important e ca sentimentul m-a facut sa spun ceva … ce nu credeam ca am sa mai spun … ca o iubesc, o iubesc, de ce ? pentru ca e ea, pentru ca e acolo cand trebuie sa fie, pentru ca… o iubesc....Iar acum … dupa tot ce s-a intamplat, imi spune de fapt ca mai iubeste si ea, oare e posibil sa iubesti doua persoane, sau dragostea care imi revine mie... e dragostea fata de un amic ... fata de o persoana ... care i-a fost alaturi tot timpul ... si fata de care te simti dator cumva, dar … ce rost mai are… dupa atata timp, dar o alinare exista prin faptul ca sti ca nu a fost totul in zadar, sti ca undeva acolo, in inima ei, ai un loc, cat de mic … dar e al tau, si nu il poate ocupa nimeni altcineva.