Un vis..

Luni 25 februarie, o dimineata friguroasa de iarna, afara se pare ca visul zapezii de a acoperi totul s-a adeverit..tata plecat in afganistan.. ceva totusi e schimbat, dar ce?. Plec spre scoala, iar in clasa vad o fata plangand, nu am curajul sa o intreb ce a patit asa ca intreb o alta colega care imi raspunde scurt "mai si intrebi ce are?" astept sa vina cineva mai apropiat sa ma lamureasca, pentru ca nu intelegeam absolut nimic.Dar stand in clasa pe ganduri apare ea... tresar, iar cand vad ca se apropie de mine inima mi-o ia la trap.Asta e ceva normal..asa se intampla si de obicei, dar ea, la mine in clasa?.... se apropie zambind, panicat oarecum,ma uit in jurul meu incercand sa gasesc pe cineva cui ar putea sa adreseze zambetul, dar nu gasesc... apoi ceva ciudat se intampla..o caldura imi invadeaza corpul e omniprezenta, sufocanta,dar nu ma deranjeaza prezenta ei din contra ma atrage..timpul parca sta in loc, parca as fi doar eu si focul care ma inconjoara Totul e perfect lipsit de griji,lipsit de tot ce ar putea vreodata aduce tristetea... Dar ce e acest foc, aceasta caldura, pe cat de sufocanta pe atat de atragatoare de care nu te mai saturi,pe care pur si simplu vrei sa o ai mereu ?.. Totul e un joc,un joc plin de experimente noi ,de senzatii noi dar ce e, ce e acest joc, aceasta caldura ?.. fara sa imi dau seama cat timp a trecut ma trezesc din vraja in care fusesem prins, si nu imi vine sa cred ce vad.. inima ei bate in acelasi timp cu a mea caldura corpului ei se completeaza cu a mea si fara sa imi dau seama stateam imbratisati... ce se intamplase de fapt, era totul un vis? Daca da.. speram sa dureze toata viata, era totul adevarat? dar cum, cum putea fi adevarat ?eu si ea imbratisati, traind unul pentru celalalt, pierdut printre ganduri in bratele ei ?Fara sa imi dau seama ceva imi trezeste o amintire un vis care nu de mult era realitatea, iar acum e doar ceea ce a fost ... imi dau seama cine era fata care plangea si de ce plangea si inteleg cum am ajuns aici, totul e limpede avusesem o a doua sansa de care in mod clar profitasem si nu mai facusem aceeasi greseala ca prima data.Dar cine a avut puterea sa imi ofere o a doua sansa? Intrebarea asta ma framanta,dar ea ... a trebuit sa plece.. incepea ora si trebuia sa vina profesorul, am ramas cu mintea la tot ce se intamplase , de ce nu imi aminteam cum ajunsesem aici,de ce pierdusem partea asta ? poate totul avea un scop, poate ajunsesem aici pentru a intrepta ceva ,pentru a imi da seama de o greseala pe care nu stiam ca o facusem inainte ... Ora a trecut foarte repede pierdut printre ganduri ... Apoi in pauza asteptam nerabdator sa vina din nou, imi era dor de acel foc de acea apropiere de atingerile de mai devreme, dar nu a venit... Oare ceea ce se intamplase mai devreme era doar un vis ?Oare visasem ca ea era langa mine? Am asteptat iarasi si pauza urmatoare si nimik ..nu s-a intamplat.Urma pauza mare, iar ceva m-a impins de la spate sa fac ceva, sa actionez , sa nu stau si sa astept sa vina ea, sa ma duc eu sa o intreb daca e adevarat sau nu ce se intamplase. Ajung in fata clasei si astept toata pauza la calorifer sa iasa, nu am avut curajul sa intru eu... Dar nu a iesit. Am plecat in clasa dezamagit, cu gandul la ce se intamplase, cu gandul la ce simtisem.Am plecat acasa... sperand sa gasesc un raspuns ... un raspuns care nu a mai venit niciodata... De atunci nu am mai vazut-o, nu am mai auzit nimic de ea, stiam doar ca e undeva. Si nu de la cineva anume, dar inima imi spunea ca e undeva acolo si poate se gandeste la mine. Acel sarut, acea ultima imbratisare au fost totul..si singurele lucruri care mi-au mai ramas. Oare asta a vrut ?Sa raman cu amintirea ei perfecta ?Oare asta a urmarit tot timpul ?Sa imi amintesc de ea ca o fiinta perfecta ?Oricum ar fi reusit foarte bine sa se intipareasca in inima mea si sa isi gaseasca un loc de neatins.Amintirea ei e cel mai frumos ramas bun pe care puteam sa il primesc.Amintirea ei si a sarutului si focului sunt totul pentru mine. A plecat, dar a lasat in urma o imagine perfecta pe care o voi avea tot restul vietii..